Expoziție
După mii de ani de dezvoltare, modalități relativ sigure și fiabile de a preveni sarcinile nedorite sunt acum disponibile pe scară largă. Însă, înainte ca metodele moderne de control al nașterii să fie utilizate, numeroase alte contraceptive au fost inventate, testate și fie adoptate, fie aruncate. În acest capitol de deschidere, revedem strategiile timpurii de control al sarcinilor înainte de inventarea pilulei.
Grecia și Roma
În timpurile Greciei și Romei antice, silphium-ul - o plantă folosită în general ca și condiment - s-a descoperit că are efecte contraceptive. Este greu de spus cât de eficientă a fost de fapt. Știm însă că silphium valora mai mult decât greutatea sa în argint și, prin urmare, a fost recoltat până la dispariție.
După dispariția silphium-ului, asafoetida - latexul uscat obținut din rădăcina pivotantă a plantelor din specia Ferula - a intrat în folosință ca înlocuitor. Totuși, consumul unei doze excesive de asafoetida ar putea fi letal.
Este documentat că alte societăți au folosit pietre și usturoi pentru a bloca pasajul vaginal, o practică cunoscută și sub numele de contracepție de barieră. Altele au ales să aplice dopuri de iarbă, pânză sau bureți de mare. Metoda propusă în secolul al IV-lea î.Hr. de Hipocrate, adesea aclamat drept „părintele medicinei occidentale”, a fost mai elaborată. Legendarul medic a sugerat că femeile ar putea bea apă sărată de cupru pentru a preveni sarcina și chiar a susținut că efectele amestecului toxic ar dura un an întreg.
Abordarea lui Hipocrate nu a fost singura metodă discutabilă. Medicul și ginecologul grec Soranus din Efes a declarat în secolul al II-lea d.Hr. că femeile ar trebui să-și țină respirația în timpul sexului și să strănute după aceea pentru a elimina materialul seminal. Mai mult, acesta le-a sfătuit pe femei să sară de șapte ori înapoi.
Alte metode nesigure, precum întreruperea ejaculării, au fost de asemenea utilizate pe scară largă și considerate destul de inofensive, dar nu foarte demne de încredere. Din cauza disconfortului, dificultăților și failibilității acestor metode antice, a continuat căutarea unor soluții contraceptive mai bune.
Prezervativul și DIU
De-a lungul Evului Mediu, au apărut noi metode de control al nașterii, în timp ce erau descoperite efecte necunoscute anterior ale metodelor existente. Amuletele contraceptive au fost utilizate în mod obișnuit; pe lângă ierburile uscate care erau de așteptat, aceste obiecte puteau consta din testiculele de castor, ceară din urechea catârului, oasele unei pisici negre sau orice altă materie animală despre care se credea că exercită protecție magică.
În timp ce cunoștințele despre astfel de metode au început să scadă în secolele ulterioare - pe măsură ce femeile riscau să fie acuzate că sunt vrăjitoare - a început o nouă eră atunci când primul focar de sifilis a lovit Europa în secolul al XV-lea. Contracepția de barieră s-a dovedit apoi a fi o metodă utilă și în stoparea răspândirii bolilor cu transmitere sexuală.
Această descoperire, la rândul său, a dus la dezvoltarea primului prezervativ în 1564: o teacă de in legată cu o panglică. În ciuda popularității tot mai mari a acestei metode, principalul obiectiv al utilizării prezervativului a fost protejarea bărbaților atunci când vizitau bordelurile. Femeile nu prea aveau de ales dacă doreau sau nu ca partenerii lor să-l poarte. Până în secolul al XVIII-lea, prezervativele erau vândute la prețuri amețitor de mari în baruri, frizerii, farmacii și teatre, atât în Europa, cât și în Statele Unite.
În 1855 au fost introduse în uz primele prezervative de cauciuc. Vulcanizarea cauciucului le-a făcut mai elastice, iar acest lucru a declanșat o creștere globală a producției de prezervative. Utilizarea prezervativelor ca metodă control al nașterii a devenit și mai răspândită când prezervativele din latex au fost inventate în anii 1920. Spre deosebire de versiunile anterioare, care puteau fi păstrate doar trei luni, acestea puteau fi depozitate pentru câțiva ani.
Dispozitivul Intra-Uterin (DIU), steriletul, o altă formă de control al nașterii încă în uz și astăzi, a fost, de asemenea, dezvoltat în anii 1920. Ernst Gräfenberg, un medic evreu german, a fost cel care s-a gândit la un dispozitiv care funcționează după concepție, împiedicând un embrion să se cuibărească și să crească în uter. Această metodă contraceptivă a fost percepută ca o amenințare la adresa rasei ariene de către naziști și, prin urmare, a fost suprimată la scurt timp după inventarea sa.
Această interdicție temporară nu a oprit însă dezvoltarea steriletului (DIU). Exemplarele timpurii, realizate din catgut de vierme de mătase și sârmă de argint, au fost înlocuite la sfârșitul anilor 1960 cu un produs mai avansat, care - datorită adaosului de cupru - s-a dovedit a fi eficient în proporție de 95%. Steriletul (DIU) hormonal a fost o invenție ulterioară. La fel ca versiunea din cupru, acest sterilet (DIU) a schimbat modul în care celulele spermatozoizilor se mișcă, împiedicându-le să ajungă la un ovul. În zilele noastre, steriletele (DIU) sunt disponibile ca implanturi contraceptive reversibile cu potențială eficacitate pe termen lung.
Capacul de col uterin și buretele contraceptiv
apacul de col uterin - numit și capac de boltă sau diafragmă - era introdus în vagin. Capacul de cauciuc de la începutul secolului al XX-lea prezentat mai jos a fost modificat de Dr Marie Stopes, unul dintre pionierii pilulei contraceptive. Era credința sa eugenică că reproducerea selectivă prin aplicarea metodelor contraceptive ar putea împiedica nașterea „indezirabililor”.
Stopes a promovat și utilizarea bureților. Aceștia conțineau de obicei un amestec de lichide despre care se credea că au un efect spermicid. Această metodă replica utilizarea contraceptivelor de barieră folosită cu aproape 2.000 de ani în urmă.
Asemeni capacului de col uterin și prezervativului, buretele a fost reinventat în repetate rânduri pentru a-l face mai sigur și mai eficient. Acesta a fost utilizat pe scară largă la începutul secolului al XX- lea, la fel ca și tamponul contraceptiv care funcționa în mod similar.
Deși nu au fost perfecționate pentru a oferi o protecție optimă, aceste metode contraceptive au oferit o alternativă atât de necesară pentru metodele extrem de nesigure de prevenire a sarcinii, cum ar fi retragerea sau dușurile vaginale în era ante-pilulei
