Expoziție
La Tampere, în Finlanda, la patru luni după Consiliul European de la Köln, se definitivează metodele de lucru și componența grupului de lucru însărcinat cu redactarea unui proiect de text care să cuprindă drepturile fundamentale. Este o experiență istorică: pentru prima oară, deputații europeni se alătură parlamentelor naționale, reprezentanților șefilor de stat și Comisiei Europene pentru a elabora un document de natură constituțională.
Cei șaizeci și doi de membri ai grupului de lucru își încep lucrările la Bruxelles, pe 17 decembrie 1999. La cererea mai multor deputați europeni, ei aleg să poarte numele mai simbolic de „Convenție”. Aceasta este formată din membri ai Parlamentului European (16) și din delegați ai parlamentelor naționale (doi pe țară, deci 30 în total), reprezentanți ai guvernelor (pe atunci 15) și un reprezentant al Comisiei Europene. La lucrări asistă și doi reprezentanți ai Curții de Justiție a Comunităților Europene și doi reprezentanți ai Consiliului Europei, printre care un reprezentant al Curții Europene a Drepturilor Omului. Este prevăzut și un dialog cu Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor și Ombudsmanul European. În fine, sunt invitați să contribuie la deliberări atât țările candidate la Uniunea Europeană, cât și grupuri sociale și experți.
Convenția este prezidată de Roman Herzog, fost președinte al Curții Constituționale germane de la Karlsruhe și al Republicii Federale Germania, care se află la originea inițiativei și este asistat de un comitet de redacție (prezidiu). Acesta colaborează strâns cu echipa secretariatului general al Consiliului și cu grupul operativ interservicii. Acesta din urmă este creat special pentru a asista delegația Parlamentului European pe întreaga durată a lucrărilor. Lucrările Convenției și ale prezidiului încep în clădirile Consiliului, iar apoi se desfășoară aproape în întregime la Parlamentul European de la Bruxelles, ceea ce ușurează considerabil munca deputaților europeni, care joacă un rol de frunte în procesul de elaborare a cartei.
Faptul că membrii Convenției provin din medii diferite se dovedește curând a fi un factor benefic pentru dezbateri. Lucrările Convenției durează nouă luni. În acest răstimp are loc un dialog inedit cu societatea civilă. Mai multe zeci de organizații neguvernamentale își aduc contribuția în scris sau în cadrul audierilor. Încă de la început, Convenția hotărăște ca toate deciziile să fie luate prin consens. Lucrările Convenției se doresc a fi cât se poate de transparente. Ședințele sunt publice, iar toate documentele pregătitoare pot fi accesate gratuit pe un site special.