Vocilor cetățenilor devin puternice: anii '80

Comunitățile Europene continuă să se dezvolte în anii '80, odată cu aderarea mai multor țări și lansarea pieței unice, într-o perioadă în care relațiile externe erau definite de Războiul Rece. Cu ce probleme se confruntau alegătorii europeni?

1984: un Parlament mai puternic pentru cetățenii europeni

În 1984, votează la alegeri cetățeni din zece țări membre, inclusiv Grecia, care s-a alăturat Comunităților Europene în 1981.

Începând din acest moment, votul cetățenilor Uniunii începe să aibă o influență asupra finanțelor comunitare: competențele Parlamentului European se extind la bugetul Comunității.

În așteptarea alegerilor, deputații europeni elaborează o constituție inițiată de activistul federalist Altiero Spinelli, pentru a reforma instituțiile Comunităților Europene, aducându-le mai aproape de cetățeni. Deși țările membre nu sunt de acord cu această inițiativă, ea dovedește efortul semnificativ al Parlamentului de a face Comunitățile Europene mai democratice.

1989: extinderea spre Marea Mediterană

Până în 1989, Spania și Portugalia devin membre ale Comunităților Europene și cetățenii lor votează la aceste alegeri.

Extinderea către Europa de Sud duce la creșterea disparităților regionale dintre statele membre ale Comunităților Europene. Pentru a aborda această problemă, se introduce o veritabilă politică de coeziune. Fondurile structurale axate pe regiunile cele mai sărace, orientarea strategică a investițiilor și programarea multianuală sunt integrate în politica Comunităților Europene. 

Comunitatea Europeană se confruntă din ce în ce mai mult cu dezastre ecologice la scară largă, inclusiv cu catastrofa de la Cernobîl, cu niveluri alarmante de poluare a aerului și a apei și cu gaura din stratul de ozon. Publicul devine mai conștient de amenințările la adresa mediului, iar atenția se îndreaptă către necesitatea unei politici de mediu la nivel european. Acest lucru se reflectă și în popularitatea crescândă a partidelor verzi în întreaga Europă.

În contextul acestor provocări, integrarea europeană continuă să avanseze. Se adoptă Actul unic european (1986) pentru crearea unei piețe comune: dispar barierele din calea comerțului în Comunitate și se armonizează anumite standarde. Parlamentul începe cu adevărat să aibă un cuvânt de spus când vine vorba de legislație, datorită unor proceduri cunoscute sub numele de „cooperare” și „aviz conform” și are nevoie de vocea democratică a cetățenilor pentru a-l ghida.

Se lansează programul Erasmus. El va continua să ofere oportunități de formare academică și profesională unui număr de aproximativ 13 milioane de participanți până în 2022. 

Parlamentul European lansează Premiul Saharov pentru libertatea de gândire în 1988. Parlamentul este dedicat protejării democrației și libertății de exprimare și acordă acest premiu persoanelor, grupurilor și organizațiilor care au adus o contribuție remarcabilă în domeniul drepturilor omului. Nelson Mandela și Anatoli Marchenko (postum) primesc acest premiu în 1988, la prima ediție.