Expoziție
Nelson Rolihlahla Mandela – 1988, Africa de Sud
O figură emblematică a luptei împotriva rasismului, Nelson Mandela a condus procesul istoric de tranziție al Africii de Sud de la regimul de apartheid la o democrație care nu exclude niciun cetățean pe criterii de rasă și a promovat egalitatea de șanse și pacea pentru toți.
Vedem în acest premiu o invitație de a rămâne fideli viziunii pe care o avem cu toții: o lume fără războaie, sărăcie și suferință. O invitație de a avea curajul să luptăm pentru dreptate și pace.
Anatoli Marcenko (post-mortem) – 1988, Rusia
Fost disident în Uniunea Sovietică, Anatoli Marcenko a făcut cunoscute condițiile îngrozitoare din închisorile în care erau trimiși deținuții politici. Andrei Saharov însuși l-a nominalizat pentru acest premiu.
Alexander Dubček – 1989, Slovacia
Figură proeminentă a Primăverii de la Praga, Alexander Dubček a luptat pentru realizarea reformelor democratice și economice. Și-a continuat lupta pentru libertate, suveranitate și justiție socială pe parcursul întregii vieți.
În acest moment, în care primesc Premiul Saharov, gândurile mele se îndreaptă către oamenii care și-au câștigat dreptul de a se bucura de transformările și schimbările care au loc acum. Chiar și în momentele cele mai dificile ale istoriei lor, națiunile care trăiesc împreună în țara mea au simțit întotdeauna că fac parte din marea luptă a umanității pentru libertate.
Aung San Suu Kyi – 1990, Myanmar
Fostă deținută politică, Aung San Suu Kyi a fost simbolul luptei pentru democrație purtate de opoziția din Myanmar împotriva dictaturii militare aflate la conducerea țării. A putut să își ridice personal Premiul Saharov pentru libertatea de gândire doar la 22 octombrie 2013, la 23 de ani după ce îi fusese decernat.
La 10 septembrie 2020, Conferința președinților din cadrul Parlamentului European a decis să suspende participarea dnei Aung San Suu Kyi la activitățile comunității Premiului Saharov, ca răspuns la lipsa sa de acțiune pentru apărarea și protejarea drepturilor minorității Rohingya din Myanmar/Birmania și la toleranța pe care a arătat-o față de încălcările drepturilor omului, precum și ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului săvârșite în acest context.
Adem Demaçi – 1991, Kosovo
Opozant al represiunii dure exercitate de regimul sârb, Adem Demaçi, numit și „Mandela din Balcani”, și-a dedicat viața promovării toleranței și reconcilierii etnice în Kosovo.
Fără libertate de exprimare nu există dialog, fără dialog nu putem găsi adevărul, iar fără adevăr nu putem progresa.
Las Madres de Plaza de Mayo – 1992, Argentina
„Mamele din Plaza de Mayo” au condus o mișcare de rezistență pașnică împotriva dictaturii militare și a represiunii din Argentina, ca reacție la disparițiile forțate și la tortura la care erau supuși opozanții politici.
Am dori să încheiem un pact, să ne luăm împreună angajamentul de a face tot ce putem pentru ca eforturile de apărare a vieții să nu cunoască frontiere, iar viața să fie apreciată la adevărata ei valoare.
Hebe de Bonafini
Oslobodjenje – 1993, Bosnia și Herțegovina
Jurnaliștii ziarului Oslobodjenje din Sarajevo și-au riscat viețile, luptând pentru menținerea unității și a diversității etnice a țării lor în timpul războiului din fosta Iugoslavie.
Să apărăm și să insistăm asupra existenței unei Bosnii-Herzegovine multietnice, multinaționale, cosmopolite și tolerante.
Zlatko Dizdarević
Taslima Nasreen – 1994, Bangladesh
Exilată din Bangladesh și din Bengal din cauza vederilor sale laice, scriitoarea Taslima Nasreen luptă împotriva oprimării femeilor și se opune oricărei forme de extremism religios.
Ca scriitoare, nu mă pot izola de țara mea sau de lumea în care trăim.
Leyla Zana – 1995, Turcia
Leyla Zana este prima femeie kurdă aleasă în Parlamentul Turciei în 1991, iar lupta ei pentru democrație reflectă lupta poporului său pentru demnitate și drepturile omului.
Nu vor putea opri dezvoltarea și internaționalizarea luptei noastre pașnice ... pentru a trăi împreună ca egali și frați ... în democrație și cu respectarea reciprocă a drepturilor și a identității diferite a fiecăruia dintre noi.
Wei Jingsheng – 1996, China
Lider al opoziției la regimul chinez, Wei Jingsheng denunță încălcări ale drepturilor omului și luptă pentru democrație. În ciuda detenției și a exilului care i-au fost impuse, el refuză să fie redus la tăcere.
Premiul Saharov este „un gest concret de încurajare și susținere din partea oamenilor din Europa ... pentru întreaga mișcare de apărare a drepturilor omului din China.
Salima Ghezali – 1997, Algeria
Redactor-șef al ziarului critic La Nation și președintă a Asociației pentru emanciparea femeilor, Salima Ghezali militează pentru drepturile femeilor, democrație și dialog politic în Algeria.
Aspectele democratice fundamentale ... nu au nicio șansă de a scăpa din ghetourile în care au fost ținute cu forța în stil machiavelic, în timp ce majoritatea covârșitoare a oamenilor le văd ca pe un monopol al unei minorități indiferente față de destinul său.
Ibrahim Rugova – 1998, Kosovo
Susținător neobosit al soluționărilor pe cale pașnică și al dialogului, Ibrahim Rugova, primul președinte al Kosovo, și-a dedicat viața rezistenței non-violente a etnicilor albanezi în fața opresiunii sârbe.
În cei zece ani de la înființarea sa, Premiul Saharov a devenit, în realitate, un simbol al păcii, libertății și umanității.
Xanana Gusmão – 1999, Timorul de Est
Odinioară liderul luptei pentru libertate și autodeterminare a Timorului de Est (Timor-Leste), Xanana Gusmao a devenit primul președinte al țării și a ocupat, ulterior, funcția de prim-ministru.
Acest premiu ne arată că Parlamentul European recunoaște curajul poporului meu de a lupta pentru o patrie liberă, în care libertatea de gândire este garantată și considerată un drept care ține nemijlocit de condiția umană.