Nadia Comăneci, prima gimnastă din lume care a primit nota 10 la Jocurile Olimpice

Născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, un orășel situat în regiunea Moldovei, Nadia Comăneci este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului trecut și una dintre cele mai mari gimnaste din lume.

Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, în orașul natal, încurajată de familie. Celebrul antrenor de gimnastică Bela Karolyi a văzut-o făcând „roata țiganului” în curtea școlii și a selectat-o să facă parte din lotul de gimnastică de la Onești. Ea a devenit curând „piesa de rezistență” a echipei României.

În 1969, la vârsta de 7 ani, Nadia s-a înscris la prima ei competiție, Campionatul Național de Juniori, unde s-a clasat pe locul 10. Nu a fost descurajată de rezultate. În schimb, a fost motivată să se antreneze mai mult și, în 1972, la 11 ani, a câștigat, la Cluj, primul ei titlu de campioană națională.

Primul succes major al Nadiei Comăneci a fost la vârsta de 13 ani, când a câștigat trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia în 1975. În același an, Associated Press i-a decernat titlul de „Atleta anului”.

Dar performanța ei cu adevărat uimitoare a venit pe neașteptate la primele ei Jocuri Olimpice, în 1976, când gimnasta română în vârstă de 14 ani a uimit întreaga lume cu o evoluție perfectă la paralele inegale. Arbitrii i-au acordat nota 10, prima nota de 10 din istoria competițiilor olimpice de gimnastică. Inițial, această decizie a dus la o confuzie a publicului, întrucât a fost afișată nota „1,00”, tabela de marcaj având doar trei cifre pentru a afișa scoruri precum 9,50 sau 9,85.

Până la performanța Nadiei Comăneci la Jocurile Olimpice de vară din 1976, nici un sportiv nu obținuse punctajul maxim în gimnastică, astfel încât ea și-a câștigat porecla de „zeița de la Montréal”. De-a lungul carierei olimpice, Comăneci avea să câștige alte șase note de 10.

Ea a fost desemnată de către BCC „Personalitatea sportivă din afara țării/din străinătate a anului 1976”, iar fotografia ei a fost prezentată pe coperta revistei Time. La întoarcerea acasă, autoritățile comuniste de la București i-au acordat titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără deținătoare a acestei distincții.

În 1981, guvernul român a organizat pentru Nadia un turneu în Statele Unite. Oamenii erau dornici să o vadă pe gimnastă în acțiune; turneul „Nadia '81” a fost un mare succes.

S-a retras din competiții în 1984, având un palmares de 24 de medalii câștigate prin muncă asiduă, talent incredibil, încredere în sine și perseverență la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Campionatele Europene, dintre care 16 au fost de aur.

După ce antrenorul ei, Bela Karolyi, a dezertat în Statele Unite, Nadiei i s-a interzis să călătorească în țările occidentale și a fost pusă sub supravegherea constantă a autorităților comuniste, așa încât aceasta și-a planificat emigrarea clandestină în străinătate. În 1989, cu doar câteva săptămâni înainte de Revoluția Română, a trecut ilegal granița româno-maghiară, alături de un grup de tineri. S-a stabilit în Statele Unite, unde a înființat, împreună cu soțul ei, Bart Connor, o academie de gimnastică pentru adolescenți, fiind implicată și în numeroase activități caritabile.

S-a întors în România în 1996, după căderea regimului comunist, pentru a-și celebra căsătoria, care a avut loc la București și care a fost transmisă în direct prin intermediul televiziunilor, recepția având loc în fostul palat prezidențial.

În lumea gimnasticii de astăzi, Nadia Comăneci este: Ambasador Sportiv al României, Președinte de Onoare al Federației Române de Gimnastică, Președinte de Onoare al Comitetului Olimpic Român și membră a Federației Internaționale de Gimnastică. Ea a câștigat de trei ori la rând titlul de campioană europeană și a intrat în posesia „Cupei Europei”, fiind prima gimnastă care a realizat această performanță.

Nadia Comăneci este cea mai tânără laureată și singura sportivă care a primit de două ori, în 1984 și 2004, Ordinul Olimpic, cea mai înaltă distincție acordată de Comitetul Olimpic Internațional. De asemenea, a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame (Galeria celebrităților din gimnastica internațională).

În 2004, Nadia Comăneci și-a scris memoriile, intitulate Scrisori către o tânără gimnastă, în care își descrie drumul dificil către succes, bazat pe talent, muncă și implicare.

Deoarece au existat anumite schimbări în modalitatea de acordare a punctajelor în gimnastică, este practic imposibil ca vreun sportiv să mai primească vreodată o nota de 10; așadar, performanța Nadiei va rămâne probabil momentul culminant din istoria Olimpiadei.

This blog is part of the Europeana Sport project which showcases cultural treasures relating to sporting heritage in Europe.